La cei zece ani ai săi, Manolito iubește viața pe care o duce și este nerăbdător să ne povestească tot ce face și ce descoperă despre oamenii din jur.
Aflăm așadar că a fost botezat după camionul familiei și că tatăl lui tot Manolito se numește, la fel ca bunicul și așa mai departe.
După așa o risipă de imaginație onomastică, nici nu e de mirare că nimeni din cartierul madrilen Carabanchel nu cunoaște numele complet al puștiului, nici măcar amicii săi. Toată lumea îi spune Manolito Ochelaristu’, din pricina miopiei care l-a „dăruit“ cu cele mai groase lentile văzute vreodată.
Veșnic curios și plin de umor, el este prietenul lângă care nu ai nicio șansă de a te plictisi.
Tradusă în peste 20 de limbi și ecranizată, este una dintre cărțile clasice ale literaturii contemporane pentru copii.
